Ingredientul de baza al mobilitatii: COMUNICAREA

testeee

testww

Primul Plan de Mobilitate Urbana Durabila (PMUD) al regiunii Bucuresti-Ilfov, are deja 7 ani de la finalizare si s-a intersectat cu 5 administratori la Primaria Capitalei: Sorin Oprescu, Stefanel Dan Marin, Ioan Razvan Sava, Gabriela Firea si Nicusor Dan, fara ca vreunul dintre acestia sa fi inteles importanta masurilor cuprinse in document. Din contra, in cei 7 ani documentul a fost modificat si completat de mai multe ori fara insa ca macar masurile prioritare (care aveau termen 2 ani) sa fie finalizate. Practic, sub „umbrela” unui PMUD care trebuia sa fie o viziune pe termen lung a orasului, planificarea se face contrar principiilor unui PMUD, adica ad-hoc, dupa interesele sau „viziunea” trimestriala a unui primar de sector sau a unui primar general. 
Poate cel mai grav lucru este ca, niciuna dintre administratii nu a inceput o comunicare a principiilor care guverneaza acest tip de planificare. In continuare, in Bucuresti, nu exista nicio strada accesibilizata (la nevoile persoanelor cu dizabilitati), multe dintre masini sunt parcate pe trotuare fara sa existe sanctiuni si fara ca autoritatile sa propuna solutii, transportul public circula la viteza fluxului general iar infrastructura pentru biciclete, raportata la reteaua de strazi, este ca si inexistenta. Aceste probleme, vizibile pentru toata lumea, cu sau fara expertiza in domeniul mobilitatii urbane durabile, sunt ignorate de autoritati, fie pentru ca nu inteleg rolul transportului alternativ, fie pentru ca ei nu cred ca ar exista solutii. Prezentul proiect isi propune sa aduca in atentia publicului cateva teme importante pentru mobilitatea urbana si sa creeze cateva raspunsuri argumentate la principalele mituri care blocheaza initiativele benefice pentru oras, in timp ce proiectele gresite sunt cele care par a fi de succes. 
Pe scurt, proiectul propune urmatoarele masuri: 
• identificarea celor mai puternice mituri despre mobilitatea urbana durabila 
• identificarea argumentelor credibile care demonteaza aceste mituri si sustin anumite masuri de crestere a mobilitatii 
• identificarea de solutii pentru cele mai importante probleme de mobilitate 
• realizarea materialelor de informare cu privire la subiectul mobilitatii urbane care sa cuprinda o miturile si argumentele pentru demontarea acestora o identificarea problemelor majore o solutii pentru rezolvarea acestor probleme 
• dezbaterea principalelor proiecte din Bucuresti si raportarea acestora la principiile mobilitatii urbane durabile

Romania a „descoperit” congestiile dupa `89, cu o intarziere de jumatate de secol dupa primele observatii pe acest subiect in lume si dupa 20 de ani dupa ce in Europa existau deja experti care lucrau constant pentru combaterea acestora. Fara sa aiba experti pregatiti pentru astfel de probleme, in Romania planificarea traficului s-a facut prin luarea unor decizii politice, fara ca persoanele implicate sa aiba minime cunostinte de mobilitate urbana. In urma cu 10 ani, cand la Primaria Capitalei functiona primul grup pe mobilitate urbana, unul dintre membri a invitat grupul sa participe la disertatia de master a unuia dintre „cei mai bine pregatiti experti” ai Universitatii din Bucuresti. Insa ceea ce trebuia sa fie un expert in mobilitate urbana, s-a dovedit a fi un expert in planificare traditionala. Practic, in prezentarea sa, tanarul expert a demonstrat cum poate creste capacitatea traficului motorizat printr-o intersectie prin cresterea timpilor de semaforizare. In proiectul tanarului masterand, pietonii, biciclistii si transportul public nu existau, scopul intregului sau proiect fiind acela de crestere a atractivitatii deplasarilor motorizate, deci o crestere a apetitului pentru astfel de deplasari. Acest exemplu arata „expertiza” ce poate fi primita chiar si din mediul academic de specialitate in contextul in care Bucurestiul era si este in continuare in topul celor mai congestionate orase din lume. Iata de ce deseori proiectele administratiilor din Bucuresti sunt sustinute de „experti”, fara insa a exista diferentierea intre „inginerii de trafic”, care folosesc tipul de planificare traditional, si „expertii in mobilitate urbana”, care cunosc si inteleg principiile dezvoltarii durabile a mobilitatii urbane. Cu toate aceste probleme, odata cu descoperirea conceptului de „bugetare participativa”, niciodata „mobilitatea urbana” nu a lipsit dintre temele apelurilor lansate de cele 7 primarii din Bucuresti. Sigur, majoritatea administratiilor se asteapta ca prin bugetare participativa sa realizeze proiecte mici, cum ar fi amenajarea unor rastele, poate o pista pentru biciclete pe o strada sau poate chiar realizarea unei benzi dedicata transportului public pe un bulevard. De data aceasta, prin prezentul proiect, propunem Primariei sa desfasoare cel mai important proiect de mobilitate urbana desfasurat vreodata in Romania, respectiv declansarea unui amplu proiect de comunicare pe teme de mobilitate urbana. Vom aduce prin intermediul acestui proiect „experti in mobilitate urbana”, oameni pregatiti, ce pot explica dinamica sociala si economica a unei dezvoltari durabile in directia mobilitatii urbane. Un principiu al mobilitatii urbane este ca planificarea nu poate fi limitata clar in spatiu, cum ar fi la nivelul unui cartier sau al unui sector: orice masura de incurajare a deplasarilor motorizate individuale initiata de unul sau mai multe sectoare vor avea influente la nivel de Capitala sau chiar la nivel de regiune.

Pot participa ca voluntar.